luni, 12 noiembrie 2012

Omul şi relaţia sa de subordonare. Statul Modern ... sau inutil?



            Orice om munceşte. Şi încet, îşi modernizează sau îşi uşurează munca.
            Asta se numeşte evoluţie!

            Statul în actuala formă, nu urmăreşte deloc acest aspect al muncii. Urmăreşte însă productivitatea si aşa zisul rezultat final cuantificabil, în produse sau bani.
            Se pierde astfel din vedere cel mai important aspect: capacitatea omului de a menţine viaţa sa, a familiei sale şi a celor din jurul său la un nivel de trai în creştere.
            Presiunea constantă a taxelor şi impozitelor asupra muncii creată de stat asupra capacităţii de a se automoderniza a omului, şterge sau mai exact - anulează posibilitatea omului de a se focaliza pe modernizarea (în sensul de automatizarea, şi mai ales de generarea produsului prin efecte naturale) muncii sale.
            Avantajul statului este sau poate fi mare, dacă societatea respectiv populaţia pe care se bazează, îşi realizează bunurile necesare vieţii prin procese automate, care necesită implicare doar în conceperea procesului tehnologic.
            De ce?
            Oamenii vor avea posibilitatea să îşi folosească cunoştinţele la un moment dat în armonie cu mediul. Timpul alocat familiei, educării, cât şi studiului de noi procese şi produse, este crescut mult faţă de momentul în care în mod cotidian individul îşi produce acoperirea necesarului de trai.

            Capacitatea de a crea economii băneşti – este o metodă prin care omul îşi poate îmbunătăţi nivelul de trai de la o perioadă la alta, însă doar pe perioade limitate de valoarea bănească.
              Adevărata îmbunătăţire a nivelului de trai, vine din automatizarea proceselor de producţie. Din inovaţie! Şi statul indiferent de locaţia sa geografică - chinez, arăbesc, românesc, rusesc sau burkinez, nu reuşeşte să sprijine inovaţia. Ba chiar - omologarea unui principiu nou, implică declanşarea unui proces destul de greoi şi mai ales costisitor. Iar statul - în acest caz - ar fi normal - din punctul meu de vedere să creeze un sistem de verificare şi omologare al invenţei. Asta ar însemna din punctul meu de vedere un stat cu adevărat modern. Iar procesele care permit aplicarea respectivei inovaţie, să fie corectate şi îmbunătăţite.

            Un aspect important este faptul că în cazul unui cataclism de orice natură, statul nu dă dovadă de sprijin real către contribuabilii săi. Contribuabilii trebuie să aibă asigurări financiare încheiate în regim privat. Iau în considerare faptul că generaţii întregi susţin statul material prin taxe şi impozite. Iar statul nu face decât să gestioneze anual un buget echilibrat  sau nu, în general, în care doar se caută venituri şi cheltuirea lor, fără capacitatea de a-şi susţine contribuabilul în momente critice. Ca să nu mai menţionez, ca regimul actual – al anului 2011 – 2012, aduce prin reprezentantul său direct – preşedintele statului, închideri masive de spitale (sunt un suport principal al vieţii, alături de sistemul farmaceutic).
           
            Dar o modernitate reală – de susţinere a individului nu există la nivelul statului nici la nivel de legislativ, nici la nivel de executiv.
            De momentul în care statul poate avea capacitatea de a îşi face contribuabilii să depăsească momente critice, nu putem discuta. Sau de cazul utopic – în care un stat îşi mută o întreagă populaţie pe o altă planetă – pentru a salva populaţia.
            Astfel statul actual, dă dovadă că este un stat primitiv. Modernitatea pe care o ridică în slăvi, nenumăraţi sociologi, analişti de diverse formaţie – în fapt nu există.
            Statul actual îşi alocă o doză de modernitate prin reglementări legislative din ce în ce mai stricte; sau prin intervenţii în forţă împotriva contribuabililor nemulţumiţi de limitarea sau scăderea nivelului de trai; prin gestionarea unui sistem de susţinere financiară a pensionarilor (care în fapt – la nivel mondial nu doar în România ridică mari probleme de sustenabilitate) – amănunte care în fapt dovedesc incapacitatea statului de a permite dezvoltarea neobturată a societăţii.

            Aş adăuga ca există la ora actuală, companii care ajută şi susţin mediul privat la nivel mondial. Cum? Simplu!
            Google, azi susţine într-un mod exemplar creşterea nivelului de trai. Oferă o susţinere automată pentru o traducere la nivel universal, chiar dacă are inexactităţi – generează informaţii importante, sau mai exact creează universalitatea – principiul ce se poate adapta la cazuri particulare atât lingvistic, cât şi social. Creează posibilitatea ca un individ interesat de o anumită informaţie să poată depista măcar o sursă ajutătoare în studiul său, dacă nu cumva – de cele mai multe ori, şansa de a rezolva integral problema pusă.
            Din această cauză, propun (pentru reprezentanţii statului):
            Companiile de acest tip, trebuie să nu fie impozitate sub nici o formă. Chiar mai mult existenţa lor trebuie să fie susţinută energetic şi material de statele lumii. Mai ales de statele lumii care se vor a fi moderne cu adevărat.
            Azi avem posibilitatea să înţelegem avansul tehnologic pe care l-a luat omenirea în ultima sută de ani. Lumina artificială, comunicaţiile, transporturile, intervenţiile medicale.
            Toate aceste aspecte de modernitate au fost în permanenţă, sub presiunea impunerii financiare a statului. Ajutorul statului în mare parte din aceste domenii a fost întotdeauna – ulterior. Este adevărat că transporturile au beneficiat de autostrăzi, aeroporturi, însă multe au fost ridicate de regimul privat nu de statul care de cele mai multe ori nu susţine aceste lucrări.
            În general mediul privat a ridicat calitativ şi intervenţiile medicale, şi transporturile, şi iluminatul public.
            Iar ca o ultimă şi mare piedică din partea statului – brevetarea unei invenţii, în zilele noastre este extraordinar de greoaie. Iar ulterior pornirea fabricării unei invenţii noi, necesită tot o iniţiativă privată.
            Doar un stat primitiv, poate avea un sistem de impunere de taxe şi impozite, în schimbul cărora contribuabilul nu poate pretinde nimic. Iar această poziţie a statului în faţa contribuabilului se menţine de pe o poziţie de supraordonare – adică de pe o poziţie de forţă.
            Poziţia de egalitate nu există în raportul dintre stat şi contribuabilul său.

            Pentru clarificarea acestui aspect - fac o paralelă cu o familie formată din bărbat, femeie şi doi copii. Iar bărbatul în mod permanent impune regulile după care femeia şi copii trăiesc. Nesubordonarea aduce implicit corecţii …
            Aşa că … Vă întreb eu pe dvs., este viaţa de cacao sub un stat primitiv?

Niciun comentariu: