luni, 8 octombrie 2012

Moment de trecere


           Se cuvine să lăsăm morţii cu morţii, iar vii să treacă alături de vii.
            De asta, sunt dispus să spun următoarele:
            - în România, hoţia şi hoţii vor dispare când ceea ce cred hoţii că e de furat, va fi terminat.
            De asta, calea naturală de reglare a relaţiilor umane din România va fi soluţia. Cei ce azi taie fierul, lichidează fabrici, migrează din partid în partid în căutarea protecţiei sau acoperirii după ce au transformat în pământ fabrici sau alte lucruri diverse făcute prin efortul comunităţii nu se pot opri singuri. Se vor opri, în momentul în care nu vor mai avea ce să "digere". Asta înţeleg eu prin cale naturală!
            Nu mai are nici un rost să înjur pe nimeni.
            Liberul arbitru există, si îşi face echilibrarea simplu. Este destul să mă uit atent, şi pot vedea clar cum cei ce se cred sau se credeau Dumnezeu, îşi primesc răsplata.  "Mari afaceri", se dezumflă mai uşor şi mai rapid ca balonul nelegat. "Mari afacerişti" sunt trecuţi din rândul avuţilor, în rândul faliţilor şi al stăzii. "Marile familii" se destramă, după ce interesul comun - banul - este diminuat sau atenuat până la inexistenţă.
            Aştept de la buna natură, să îmi dea mai multă minte să înţeleg mai mult din ceea ce înseamnă neutralitatea conştiinţei. Credeam în importanţa monedei până de curând. Azi sunt conştient de marea greşeală, pe care o făceam. De ce? Pentru că îmi raportam existenţa la un număr predefinit de bunuri pe care le visam! Îmi concentram atenţia pe numărul de monezi şi nu pe ce însemna viaţa. Nu că mi-aş fi dorit lucruri extraordinare ...
            Mai priveam emisiunea lui Oreste din când în când. De la o vreme, fiind plecat din ţară, nu mai puteam să o văd. Am avut câteva zile, sau poate – să zicem o perioadă – un gust un pic amar … Uite că nici evoluţia nu mai este gratis!
            Însă, se pare că, a fost următorul pas în evoluţia mea. Să descopăr că nu mai îmi sunt necesare discuţiile pe care le face Oreste acolo (să urmăreşti vechiul din unghiuri din ce în ce mai profunde, nu îţi deschide nici o uşă nouă - iar cât timp eşti în albie cu porcii, să nu crezi că nu puţi şi tu un pic). Şi în plus să înţeleg că România şi-a luat deja drumul său … sau mai simplu s-a ales neghina de grâu. Pleava, care refuză să deschidă ochii, va face alegerea sa mai târziu (poate).
            Noi, sau unii dintre noi trebuie să ne organizăm viitorul. Cel real, nu cel amanetat de guvern.
            Dacă mă uit în urmă, la profesorii care şi-au mâncat sănătatea doar ca eu să ajung să scriu şi să citesc, sunt dator să continui să hrănesc pământul gras în care ei au pus primele seminţe ale unei noi generaţii.
            Trebuie să începem să deschidem ochii cu toţii asupra vieţii noastre.
            Ce este important?
            Este important să ştim să ne facem viitorul!
            Avem nevoie de independenţă energetică – la nivel individual!
            Avem nevoie de linişte pentru a asimila cunoştinţele – la nivel individual!
            Avem nevoie să preţuim ceea ce avem noi şi copii noştri, şi nu ne poate lua nimeni: capacitatea de a învăţa şi de folosi uneltele.
            Azi sunt mai conştient ca niciodată că industrializarea nu are perfecţiune, pentru că îşi bazează evoluţia la grămadă şi foloseşte resurse la nesfârşit. Toată lumea ştie să deschidă calculatorul, dar unul dintr-o grămadă ştie cum funcţionează calculatorul, ce materiale sunt necesare, pe ce principii matematice se bazează construcţia fizică a procesorului şi pe ce principii de algebră booleană se bazează structura logică sau programele.
            Acesta e doar un exemplu să mă fac înţeles.
            Nu propun să învăţăm limpaje sau structuri informatice!
            Propun doar atât: să începem să ne armonizăm noi cu oamenii care au mai rămas oameni. Şi aceştia sunt! Există!
            Mai adaug că este necesar să învăţăm să folosim aceleaşi resurse, fără să facem distrugerile pe care le-am făcut noi si strămoşii noştri până acum, pentru aur, lemn, bani sau mai ştiu eu ce altă scuză ….
            Asta înseamnă că cel ce va înţelege că atunci când mănâncă un fruct nu face decât să îşi deschidă calea spre o nouă resursă: seminţele fructului. Seminţele de obicei le dăm la gunoi! Că sunt struguri, caise, prune, corcoduşe … toate ajung în locul unde sunt şi devin inutile garantat. Iar după asta mergem şi plătim pentru alte fructe, pentru care nu suntem capabili să spunem nici măcar „mulţumesc că am mâncat bine”.
            Iar pentru cei ce îşi fac griji că alimentele sunt modificate genetic … o sa adaug imediat momentul al doilea!



         
            Moment de trecere .... Momentul al doilea!


            Ideea este după cum urmează:
            Am observat pe când mergeam la muncile câmpului, la vie, că ţăranii pentru a obţine vie nobilă nu foloseau seminţele de la strugurii muscat de hamburg, sau muscat ottonel (în general tulpini care la origine nu sunt soiuri curate, sunt hibrizi obţinuţi prin încrucişări libere … un fel de corcire a soiurilor fixate pe cale naturală în sute sau mii de ani) ci foloseau butaşi – tulpina care prezintă deja caracteristicile dorite.
            În momentul în care seminţele scoase din boabele frumos parfumate, sunt tratate în vederea însămânţării (uscate, lăsate la frig însă fără a le congela, spălate cu insecticid şi fungicid la peste 40 de grade Celsius, uscate din nou), rezultatul este unul stupefiant pentru majoritatea oamenilor!
            Din seminţele scoase şi selecţionate atent, ies plante de viţă de vie tipică locului, plantă care a crescut dintotdeauna şi a dat un strugure mic, aproape sălbatică!
            De ce?
            Pentru că iniţial au fost aduşi în zona respectivă altoi în vederea altoirii/ fixării pe tulpina sălbatică care era extraordinar de rezistentă la boli şi la temperaturi.

            De asta adaug aici, pentru cei ce au descoperit că hrana modificată genetic este o problemă (dă forme de cancer de nebănuit) că trebuie doar să caute seminţele sălbatice, şi să le folosească, chiar dacă recoltele vor fi mici sau oarecum neîndestulătoare.
            Roşiile care sunt toate la o mărime şi o formă caracteristică, sunt de evitat.
            Dacă apucaţi să mai vedeţi la vreun ţăran în piaţă roşii cu forme diferite de la una la alta, şi cu mărimi diverse – puteţi lua roşiile alea şi să faceţi tot posibilul să păstraţi seminţele. Chiar dacă nu le puneţi în pământ pe toate, pentru că staţi la bloc, şi puneţi în 10 ghivece în locul florilor, păstraţi toate seminţele, şi le puneţi în spatele blocului unde mai stau pensionarii la umbră … sau le daţi prietenilor care stau la casă – dar explicându-le un pic mai întâi despre ce este vorba !
            Asta e cu roşia.
            Situaţia este similară la ardeiul iute, la usturoiul românesc – mic, pricăjit, care’mpute gura de nu te mai pupă prietenele 3 zile, la ceapă care te încălzeşte de la urechi până la şosete şi îţi dau lacrimile de la împuţiciunea strânsă în câteva săptămâni de stat în pământ ... şi cam la fel la majoritatea legumelor. La fructe la fel stă treaba!
            Pentru cei ce-şi fac griji pentru cele ce sunt la tarabă, aduse cu tirul, este bine să înceapă să fie ei – cei dintăi ce încep să organizeze piaţa românească, după exemplul pe care l-am dat mai sus. Roşia cu gust de cartof adusă verde şi coaptă cu formaldehide va dispare oricum. De ce? Pentru că dispar cumpărătorii ...
            Pentru cei ce au vândut o perioadă de – în medie peste 10 ani - după care au decedat, în general, după ce o boală rapidă i-a topit în cateva luni – nu pot spune decât : îmi pare rău că am înţeles târziu aspectele astea. Sunt sigur că în oraşul fiecăruia, exista un nene la piaţă care vindea roşii turceşti, şi mai bea din când în când un cognac sau o bere cu etichetă … Iar la câţiva ani distanţă, familia îl plânge indiferent că a fost om bun sau rău. Şi de vină nu i-a fost nici ficatul, nici firea ... Doar combinaţia de cognac (un alcool tehnic colorat) cu pesticide.
            Eu unul am incercat şi cultivat ciuperci de prin 1997 până prin 2010. Am reuşit să înţeleg aspectele astea în timp. Şi am reuşit să evit o mare parte din tratamentele recomandate de cărţile de specialitate – formaldehida sub formă de formalină, care în fapt dă astmă, şi ulterior complicaţii de nivel mai mare.
            Aşa că!
            Domnilor, Doamnelor şi Domnişoarelor care mai sunteţi, este bine să ne întoarcem cu faţa unde răsare soarele. Putem trăi mai mult de o sută de ani!
            Şi la preţuri bune! Dar pentru asta, mai întăi, este necesar să ne umblăm la cutia cu concepţii.
            Mai daţi pe aici, din când în când … E gratis, dar cu toate astea veţi avea mari câştiguri din asta. Sănătatea!
           

Niciun comentariu: