duminică, 3 iunie 2012

Moneda! party sau pub?


            … de când aud de criză, am început să mă întreb dacă moneda – în general, este făcută în regim privat, sau dacă este făcută în regim public de băncile naţionale.
            Cum oare este posibil, ca în cazul în care ai la îndemână un sistem financiar complet – prin care bugetul se prevede, se execută şi se alocă (mai clar se cheltuie!), şi după ce ai cheltuit banii mai ai o pârghie de control, una de corecţie şi una de recuperare, să ai situaţii în care inflaţia scapă de sub control. Sau mai rău situaţii în care, tu stat eşti nevoit să te împrumuţi de la instituţii financiare externe sau interne.
            Dacă controlul ar fi real, iar preşedinţii cu tot cu guvernele respective, ar fi dedicaţi ţărilor pe care le reprezintă, nu cred că am putea discuta de situaţiile existente azi – legat de stări critice la nivel de bănci naţionale, la nivel de buget naţional.
            Aud de declaraţii diverse, făcute de economişti catalogaţi ca fiind specialişti de vârf, însă, mă uimeşte că în balanţa naţională, uită toţi dintr-odată, că moneda se emite în general în baza unor criterii, şi mai ales pe baza unor estimări.
            Sau ar trebui să fie astfel!
            Faptul că, moneda, azi are un comportament de tip loterie sau poker – 2 zile îi creşte valorea, 10 zile îi scade valoarea, de parcă este în piaţă, o legătură de verdeţuri, care a fost proaspătă, şi când s-a uscat, e normal cumva să aibă o modificare de valoare – mi se pare anormal.
            Pentru cei ce consideră moneda, o marfă (şi ar putea spune că e normal să aibă oscilaţii), le aduc aminte că prin funcţiile imprtante ale banilor există una de economisire şi tezaurizare, prin care fiecare subunitate din monedă are valoare. Nu doar moneda ca întreg.
            De asta încă odată, vin şi subliniez: Moneda este elaborată în regim public, şi în momentul în care are oscilaţii, cineva din sistem se foloseşte de acei bani în regim privat. Prin această folosinţă, se produc întârzieri în sistem, cu efect pe piaţă. Se întârzie circuitul bani-marfă-bani.
            Fiecare întârziere, se cumulează. Nu doar ca timp ci şi valoric.
            Azi nu cred că este o problemă valoarea care practic este furată.
            Azi cred că rămâne doar problema timpului nefolosit.
            De ce?
            Consumăm diverse resurse din inerţie, constant, însă, nu ne mai ocupăm timpul cu crearea de resurse noi.

Niciun comentariu: