duminică, 17 iunie 2012

De ce te poate salva visul!


            Cine ne-a configurat pe noi oamenii să uităm visul petrecut în timpul nopţii, sau de multe ori în ultima bucăţică de somn?
            Şi mai ales la impactul luminii pe retină? Se şterge visul imediat! Uiţi tot ce-ai primit în vis. De multe ori, visul prin care treci este o informaţie folositoare, o predicţie a unui moment important, sau al vreunui moment în care în viitorul apropiat ai parte de o emoţie mai puternică…
            Cunosc situaţii când cunoştinţe din jurul meu au primit în vis predicţii importante, legate de viaţa lor directă. Însă, fiind oameni, neobişnuiţi cu analiza viitorului ca fiind un potenţial trecut – deja, nu au dat atenţie la aceste mesaje.
            Nu o să exemplific aici, pe larg situaţiile în sine, pentru că unele din aceste persoane nu mai sunt azi printre noi, şi nu pot şti dacă sunt de acord cu o expunere publică a unei situaţii personale. Nu este normal să le tulbur liniştea!
            Însă, nu este nici o piedică să spun – atenţie la mesajele pe care le primiţi. Nu treceţi peste ele.
            Dacă aveţi momente de prezent, când aveţi sentiment de deja-vu, este bine să încercaţi dimineaţa să vă direcţionaţi privirea către o zonă puţin luminată, sau chiar să evitaţi lumina şi atunci când reuşiţi să descoperiţi că aveţi mesaj, să vă recapitulaţi visul avut în timpul nopţii/dimineţii,
            Eu cam atunci primesc mesaje … dar nu de nivel macro! … mici chestii legate de viaţa mea. Asta doar  - cred - pentru că sunt încă într-un stadiu egoist de existenţă!
            Poate mai sunt şi alţii în asemenea situaţii.
            Mesajele pot fi de forme multiple. De la conectarea directă a petrecerii evenimentului, până la simboluri. Nu ştiu şi nu pot eticheta care sunt forma mai avansată. Cred doar că, un copil are şanse mai mari să vadă un eveniment complet din viitor, pe când un adult are şanse mai mari să primească simboluri.
            Prefer copilul!
            Dar este posibil ca simbolurile să apară din cauza existenţei liberului arbitru, sau mai corect ca manifest al voinţei proprii.
            Diferenţa între liberul arbitru, Dumnezeu şi acceptarea destinului pentru unii nu există.
            Dumnezeu, sau marea conştiinţă, este forma supremă, de organizare a vieţii.
            Armonia gândurilor omeneşti se regăsesc în această conştiinţă. În întreaga sa structură – cu bune şi cu rele. Cum ar fi unii obişnuiţi cu yin şi yang.
            De asta putem accepta (crede) că prin moarte odată cu corpul omului nu se vor dizolva gradual – şi gândurile sale.
            După Dumnezeu, mă pot gândi la liberul arbitru!
            Mai exact la faptul că orice alegere aş face eu ca individ, alegerea este în întregime a mea, şi nu este influenţată de o terţă persoană sau entitate.
            Acceptarea destinului – nu este doar faptul că trebuie să fii de acord cu ceea ce ţi se întâmplă, ci şi acceptarea erorilor comise în planul liberului arbitru. Mai clar: să îţi ierţi şi să fii împăcat cu momentul în care deranjezi armonia conştiinţei. Din care oricum suntem parte!
            În momentul în care în destinul propriu, cineva caută să intervină prin decizii directe (de nivel financiar să zicem, sau de altă natură), este normal ca eu să pot spune stop.
            Acelaşi lucru, trebuie să îl poată face oricine.
            Principiul clasic românesc „capul plecat, sabia nu-l taie”, este un mod prin care, poţi accepta un destin controlat, în care liberul arbitru nu există.
            Acest fapt – limitează posibilitatea unei evoluţii normale sau naturale! Depinde unghiul din care se văd lucrurile. Natural – evoluţia personală a individului este firească.
            Degringolada din jur poate fi organizată.

Niciun comentariu: