miercuri, 23 mai 2012

Un nebun la universitate!


            Economistul nipon Takuro Morinaga propune majorarea impozitului platit de celibatari cu fizic avantajos si diminuarea impozitului platit de celibatarii mai putin inzestrati din punct de vedere al aspectului fizic. articol găsit pe http://www.ziare.com

            Morinaga, pe care eu îl văd mai degrabă izolat într-un spital de psihiatrie, decât într-o universitate unde devine un exemplu pentru ceilalţi, propune impozitarea pe criterii de frumuseţe a oamenilor frumoşi şi urâţi. Frumoşii să plătească mai mult, şi urâţii să fie mai puţin impozitaţi.
            Astfel acest om, printr-o taxă de tip celibat crede că se rezolvă problema familiilor şi a susţinerii pensionarilor. Uită că oamenii care nu au posibilitatea să trăiască onest, îşi creează propria lume. Unii fură, alţii se amestecă în relaţii extraconjugale.
            Având nişte premise greşite - societatea actuală la nivel de planetă nu are o stare de normalitate.  Soluţia este aberantă, pentru actualul nivel social şi tehnologic. Însă scopul final, de a rezolva anomaliile din societate, de a crea fonduri pentru pensionari, sau de a amesteca ADN-ul nu este atins decât probabil pe o perioadă de scurtă durată.
            Nu se ajunge la normalitate, anulând relaţiile interumane liber consimţite!
            Este bine să putem aprecia nivelul de frumuseţe şi valoarea. Însă este prea mult să impozitezi diferenţiat pe criterii de frumuseţe, celibatarii.
            Poţi impozita celibatarii (un exemplu ar fi România, până în 1989, când exista o taxă ce se impunea celibatarilor, indiferent de sex, sau vreun alt criteriu cu caracter relativ), însă folosind un criteriu clar, ce poate fi aplicat general şi poate fi anulat la modificarea stării de celibat.
            Ca să nu mai adaug, că simplul criteriu care împarte oamenii în frumoşi şi urâţi, are un nivel de relativitate. Simpatiile şi antipatiile sunt încă un criteriu ce trebuie adăugat la acest super-concurs de frumuseţe, ce trebuie să împartă societatea în frumoşi, mai puţin frumoşi, şi mai puţin frumoşi şi urâţi.
            Asta cu taxarea frumoşilor, care îşi pot pierde dinţii incisivi azi, sau îşi mutilează voit sau întâmplător faţa, are un nivel de relativitate. Ca să nu mai aduc în discuţie, soluţia propusă pentru evaluarea frumoşilor şi urâţilor.
           
            Nu reuşesc să înţeleg de ce nu le este mai simplu coordonatorilor oamenilor  să îşi recunoască greşelile. Mai exact – faptul că sistemul valoric adoptat de unele societăţi este greşit sau incomplet uneori, graţie unor politicieni, sau administratori de sistem, incapabili de a înţelege efectele măsurilor lor, propuse în general pe lungă durată.
            Este mai simplu, să recunoşti de unde a început greşeala, şi să porneşti sistemul cu un default, nu să acutizezi starea de anormlitate.
            Societatea în general – nu numai cea japoneză, este în stare de criză, urmare a unor sisteme incompatibile cu realitatea, sau mai corect – incomplete faţă de cerinţele, trebuinţele şi necesităţile omului. Şi aici – intră – trebuinţe nu numai financiare, ci şi spirituale şi sociale. 
            Aşa că, dacă acest nebun, face ca soluţia sa să devină lege pe undeva pe acest glob, societatea din acea zonă va fi condamnată la dualism. De ce ? Pentru simplul fapt că un individ, acceptă un mariaj de forţă majoră, şi se asigură în paralel cu o viaţă de la care vrea să obţină mai mult – respectiv o satisfacţie la nivel sentimental. (O să spuneţi) Că asta există azi în societate (adevărat, aveţi dreptate), însă nu este un aspect general valabil la toţi membrii societăţii.
           

Niciun comentariu: