joi, 24 mai 2012

Regele!


            De multe ori nu am ştiut care e sistemul bun.
            Guvernarea stangă sau dreaptă, sau monarhia pur şi simplu.
            Nici acum nu mai sunt sigur. Democraţia – aşa zisa putere a poporului, arătată de mlţi oameni politici, e mai mult o păcăleală decât o realitate. Şi dacă mă uit mai atent, oamenii politici au stare materială în general, peste medie.
            Şi doar îşi strâng valori pentru ei şi familii, fără să arate un real interes pentru societate (şi aici mă uit la un oraş simplu cu zidari, profesori, doctori, ingineri, psihologi şi chiar şi cu agricultorii săi). Vorbesc despre români.
            Iar politicul …. Intangibilul politic, ce împinge societatea spre progres, sau mai corect, ar trebui să facă asta, nu prea recunoaşte, că a copiat sistemul monarhist. Cu totul. Mai puţin, partea cu onestitatea – cea care recunoaşte şi meritele societăţii.
            Monarhia, a avut un debut. După care a început, poate în mii de ani, să înţeleagă că fără armonie nu poate dura prea mult peste supuşii săi. De asta se ridică imperii, în istoria planetei asteia pe care stăm azi, şi care cred că a văzut mai multe decât şi-ar putea imagina cineva, trăitor azi printre noi.
            Iar dacă monarhul a trăit în simbioză (mai exact în armonie, însă simbioza reprezintă mai bine starea dintre monarh şi societatea din jurul său) cu generaţia sa de supuşi, şansele de a reveni la tron sunt mari. Nu doar pentru că există melancolicii sistemului monarhic, ci pentru că există reperul clar de diferenţă de normalitate şi de calitate între perioade.
            Perioada monarhică şi perioada democratică. Ce primează? Competiţia este naturală. Nu aleg nici eu, nici vreun carton politic. Ci societatea. Alegerea este împiedicată de cei ce promovează sistemul „democratic”. Nu ştiu dacă din cauză, că le este greu să recunoască că nu pot duce o cruce aşa de mare sau doar din incapacitatea de a vedea că sunt în groapa, pe care domnul Ţuţea (lăudat fie numele Domnului pentru că ni l-a lăsat printre noi) o numea principiu salvator.
            Azi cred (sunt convins de forţa faptelor), că în faţa sistemului democrat (deimos+kratos–ul grecesc dovedeşte că se înşeală cumplit, iar englezii, cu o regină alături a jucat mai bine cartea indepedenţei economice) are multe atuuri monarhia.
            America azi este cea mai vulnerabilă. Din cauza atâtor preşedinţi care au tot consolidat constituţia. Mulţi vor spune că peste America a mai trecut o criză economică puternică. Iar eu adaug, că America nu a învăţat nimic. America a rămas un consumator de resurse. Nu au un circuit de recuperare a resurselor. Nu sunt economist să demonstrez asta. Însă pot arăta că americanul are motorul maşinii sale de măcar 3000 centimetri cubi pe maşina sa … şi puţin l-a interesat consumul maşinii sale până de curând. Şi obezitatea oarecum generalizată a americanului de rând arată nivelul de echilibru la care este America acum. Poate sunt aspecte mici, dar toţi ştiu că de la americani s-a declanşat criza.
            Şi ca să vin cu o concluzie, aduc aminte că Majestatea Sa, Regele Mihai, este în viaţă şi mai drept ca până acum. Experienţele pe care le-a trecut, nu mi le pot imagina, însă nu a uitat România. Azi trăieşte în România. Nici Majestatea Sa nu are cum să îşi imagineze, prin ce a trecut poporul său. Din care fac parte şi eu. 
          Răutatea, sau mai exact zis organizarea comunistă care a ţinut grămadă de intelectuali în lanţ şi în celulă, încercând să îşi crească alţi intelectuali, din care să obţină românul socialist, noua specie în clasa hominidelor, peste varianta zoom politikon acceptată de filozofi. Şi a rezultat, individul care zâmbeşte larg, cu cunoştinţe vaste în hidrotehnică şi multe alte domenii, foarte puţin sincer. Şi eu care până de curând am trăit în România, m-am convins de rezultatul prost pe care l-au obţinut comuniştii. Hoţul, care direct sau indirect, fură legi, fură vecinul, fură statul, fură vapoare, fură autostrăzi (cum? .. sunt alocate miliarde de euro pentru mii de kilometri de autostradă, şi nu ştiu dacă sunt în total câteva sute de kilometri), fură vagoane .... cam tot ce este bun mobil şi imobil. În ţară, trebuie să plăteşti ca să trăieşti. Taxa pe viaţa asta! Dacă eşti un simplu om cinstit, interesat de muncă şi atât, sărăceşti cu fiecare expiraţie. Dacă eşti dispus la mai mult, agoniseşti.
             Poate ştiţi cum a reacţionat regele când a văzut actualul Bucureşti. Dacă nu ştiţi, a fost doar "Aaaaa, nu!" ... Doar pentru că Bucureştiul arăta altfel decât îl lăsase, şi poate mult mai altfel decât se aştepta. Cred că nu se aştepta doar la blocuri şi asfalt! O capitală, cu mult altfel faţă de cum putea arăta o capitală. Un oraş nou, altoit pe un oraş vechi, dar din păcate fără să se păstreze oraşul vechi. Bucureştiul nu este compus din oraşul nou şi din oraşul vechi. Poate că Lipscanii aveau o şansă ... dacă nu veneau ultimii tâmpiţi () cu ultima decizie legată de punerea sa în evidenţă. Şi acum - amestecă peste ultima zonă de vechi, "patina" modernă ...
             Nu cred că Majestatea Sa este doar un alt binevoitor politic, chiar dacă istoria a demonstrat, că au existat regi imuni la dorinţa poporului. Vârsta sa, cât şi situaţiile prin care a trecut, au demonstrat că este şi un familist. dar şi un reper de moralitate. Şi nu vede România doar ca fiind un potenţial grânar al Europei.

Niciun comentariu: