duminică, 13 mai 2012

Părere personală. Despre Biserica de top şi Masonul de rând la prezent!


            Eu sunt doar un simplu muritor. Nu sunt nici mason. Nici prelat al bisericii, sau mai corect spus – al vreunei biserici (să nu cumva să pretindă careva că am descoperit eu vreo nouă religie, care să înglobeze adevărul sau culorile curcubeului).
            Nici nu cunosc extraordinar de multe despre religiile lumii.
            Însă am un mare dubiu! Şi mai am şi o opinie cu un potenţial răspuns bun (până la proba contrarie)!
            S-a pus o pată pe masoni. Că ar fi malefici. Că se închină la Aşchiuţă …
            Însă cine a creat, oare, această diviziune a faptului în benefic şi malefic?
           Singura instituţie care lucrează cu asemenea valori (malefic, benefic ...), este Biserica. 
          Biserica care multe mii de ani, a avut o „unealtă” – Inchiziţia, ce condamna la ardere pe cei ce într-o formă sau alta căutau ridicarea vieţii lor către un sens. Şi asta din prisma Bisericii, se chema erezie, nu libertatea de a avea auto-determinarea de a trăi mai bine.
            De asta cred că în momentul asta pot să cristalizez următoarea mea convingere: eu cred că masonii, prin organizarea lor, au reuşit să ridice nivelul de trai la care avem noi viaţa azi.
            .... avem libertatea de a avea un telefon mobil, sau fix; o maşină mică sau mare; o casă în care nu este musai să facem focul cu lemne; putem de asemenea să căutăm rapid într-o carte de mii de pagini un paragraf de câteva cuvinte, în câteva secunde. Şi astfel putem înţelege o utilitate reală şi benefică a unui calculator.
            .... există a doua faţă – omul întotdeauna foloseşte şi distructiv ceea ce înţelege şi are, şi transformă calculatorul într-o jucărie inutilă sau într-un mijloc de consum al timpului liber, fără a crea un avantaj în evoluţia personală sau generală, este un aspect pe care momentan îl las nevalorificat, ca să nu pierd ideea de bază din cele ce vreau să exemplific.
            Mă întorc, la ce spuneam mai sus.
            Am început să reuşesc să înţeleg că într-adevăr eu am o legătură cu Dumnezeu, cu conştiinţa cea mare, (să fiu clar – Dumnezeu nu mi-a vorbit! … încă, şi sper să nu o facă prea curând), însă cu ritualul Bisericii (ortodoxă, catolică, etc) nu prea am puncte comune. Pot asista la o slujbă, şi nu mă simt ridicat la ceruri, aşa cum mă simt când mă uit la copilul meu.
            Mă bucur în schimb de motorul cu ardere internă. Mă bucur de avantajul comunicării on-line. Beneficiez din plin de comoditatea de a avea căldură în perioadele friguroase. Zbor cu avionul, dar puţin, pentru că încă nu pot să beau atât alcool încât să stau confortabil şi relaxat în avion.
            Şi vreau să subliniez că dacă instituţia numită Inchiziţie, nu ar fi fost diminuată ca putere, în timp, azi, eram la acelaşi nivel de ne-iniţiaţi în modernismul acesta cotidian.
            Aşadar, beneficiem cu toţii: atei sau clerici religioşi mai mult sau mai puţin, de toată evoluţia asta.
            Şi nu mai cred că masonii sunt aşa de malefici. Mai ales că există şi un progres evident între felul în care era tratat un bolnav prin 1800, şi momentul 2012.
            Operaţii la distanţă … reconstrucţia osoasă … refacerea danturii prin implanturi. Şi lista e mare. Există şi poveştile cu medicamente care nu au treabă cu boala pentru care sunt create, însă aş adăuga că până la perfecţiune mai avem – sau mai au cei ce ne coordonează, însă suntem pe un nivel superior.
            Iar dacă Biserica se teme azi să recunoască că a ţinut omenirea pe loc atât amar de timp, eu cred că măcar atât ar putea face.
            Până la urmă o greşeală recunsocută, poate fi pe jumătate iertată. Şi împăcarea cu oamenii aşa ar fi reală. Mă refer aici la oamenii care au ars pe rug, ca fiind vrăjitori.
            Şi nu în ultimul rând la oamenii care acum sunt maleficii masoni. Mulţumită etichetării religioase. Şi asta o văd ca fiind probabilă - o mică şi subtilă înscenare, făcută doar ca să vedem un pic de sânge, ca în exemplul cu Isus.

Niciun comentariu: