marți, 29 mai 2012

Statul şi moralitatea sa! (partea II)


            De ce ar putea fi banii un artificiu? Doar pentru că sunt un element prin care se zeciua mai uşor trocul, sau prin care se prelevează, şi distribuie rapid impozitul? Banii au ajutat la evoluţia umană. Constituirea aşa zisului buget anual, din care s-au construit drumuri, biblioteci, muzee şi tot ceea ce înseamnă structură culturală, socială şi economică. Azi, au rolul de a evalua valoarea produsului, al muncii, de a conserva valoarea … de a face tezaurizarea …
            Prin intermediul banilor, devii mai bogat, sau mai sărac. Adevărat? În funcţie de cât ai sau n-ai în buzunar, intri în categoria de sus, de jos … după buget!
            O idee genială îţi trebuie, să dai la schimb ceva în cantităţi mari, şi deja ai altă valoare. Că dai muzică, pictură, lectură, roşii în bulion – este un amănunt nesemnificativ – devii persoană publică, şi gata! Exemplul cu cineva care a vândut pantaloni, după aceea terenuri şi un pic mai târziu – jucători de fotbal – este grăitor! A devenit persoană publică, invitat de seamă al canalelor de media. Şi nu-i chiar un elevat …
            Deja v-am atras atenţia. Însă am pierdut esenţa. Pentru că poţi vinde într-un bar, odată cu un pahar bine aromat, 10 minute de relaxare, sau un pantalon, uşor, de vară – indiferent cum – aceste bunuri oricât de bine ar fi făcute, nu au eternitate.
            Cu bani schimbi cel mai uşor proprietarul bunului, indiferent de natura lui, şi este un proces consimţit, prin care nu apar probleme secundare, cum sunt cele de moştenire către diverşi urmaşi.
            Cu toate astea proprietatea este o valoare relativă. Nu doar din cauza banilor care menţin dreptul de proprietate. Devine nesemnificativă după decesul proprietarului. Sau în funcţie de condiţiile climatice poate deveni impracticabilă (inundaţii, seisme, tsunami).

            Acum unde este problema?!

             Este anormal – împotriva liberei alegeri – ca o datorie creată de un părinte să se regăsească în bugetul copiilor. Instituţia financiară care permite aşa ceva, trebuie să îşi anuleze asemena oferte şi mai ales să dispară, în viitorul apropiat. Instituţiile care încearcă să menţină asemenea condiţii, cred că oricum vor dispare.
            Este anormal, ca un conducător de stat, să creeze datorii publice, peste cele pe care le poate acoperi, garanta pe perioade scurte.
            Exemplul practic: pentru atingerea stării de normalitate, este necesar ca preşedinţii de stat care au girat luarea unor sume imense de la FMI, pentru a fi rambursate de populaţie prin pârghia numită Stat – cu destinaţia indirectă, dar finală - Bănci interne sau externe, trebuie să răspundă civil, penal, financiar.
            Civil – în faţa societăţii civile ce urmează a fi blocată financiar (exemplul Greciei este grăitor în acest sens, pentru că modul în care creşte datoria publică acum prin acorduri obscure, cu caracter secret între guvernele României şi reprezentanţii FMI, ne apropie cu rapiditate de situaţia ce pare că se generalizează). Azi, a apărut o noua formă de război – cel economic. Să predai independenţa economică a statului român către instituţii financiare, şi să-l acuzi pe rege că a fost un trădător, mi se pare culmea făţărniciei.
             Penal, pentru că există o daună la nivel de stat, ce afectează populaţia, şi implicit statul. Financiar – există situaţia, în care hotărârea de genul „luăm bani de la FMI, pentru X, Z motive”, se ia la nivel de executiv. Inclusiv alocarea, sau mai exact cheltuirea.
            Din aceste cauze, responsabilitatea de nivel financiar este foarte mare şi suma în cauză rămâne fără acoperire. Este necesar să se creeze un Consiliu Economic, care să fie INDEPENDENT politic, administrativ şi mai ales financiar (donaţii libere, într-un cont, pe principiul ONG-urilor, însă, mai trebuie acceptul guvernului, pentru a lăsa această constituire să devină o instituţie morală), în care să fie 100 de persoane (poate  pare exagerat acest număr), care să aibă la dispoziţie înainte de girarea unei hotărâri de tipul descris mai sus, luată de Guvernul României, de o perioadă de cel puţin 21 de zile pentru deliberări, asupra implicaţiilor. 100 de persoane sunt necesare, pentru că volumul de analizat trecut, prezent şi viitor este foarte mare. Poate că 200 de persoane ar fi mai util, însă coordonarea acestora unii cu alţii ar putea fi greoaie.
            La ora aceasta, organizarea unui asemenea sistem ar fi uşor de făcut datorită internetului, existenţei calculatorului cu capacitate mare de stocare (iau în considerare un laptop ce poate avea un harddisk de 300 gb – mai mult decât destul), un server, un site cu conturi create pentru membrii Consiliului Economic, şi un fond creat de populaţie. O sumă de plătit anual – între un minim şi un maxim, cu caracter facultativ pentru populaţie.
             Acest Consiliu Economic, poate da girul moral asupra mai multor tipuri de hotărâri (alocarea spre folosire a resurselor minerale, desecretizarea anumitor contracte ce privesc statul român, etc), sau nu.
            Creearea unui asemenea Consiliu Economic, poate fi utilă azi, mai mult ca oricând, pentru simplul fapt că inclusiv Justiţia, este împovărată voit sau nu cu sarcini de multe ori, inutile, doar pentru ca randamentul sistemului să fie slăbit. Acelaşi lucru este vizibil în mai multe domenii – poliţie, sistem sanitar.
            Hotărârile noi, legile nu întotdeauna au cea mai bună formă sau cea mai bună intenţie, şi este necesar să fie evaluate de oameni cu un nivel de onestitate dovedit.
            În acest Consiliu Economic (pe care îl văd ca fiind un Sfat al Înţelepţilor, ar fi o adevărată onoare pentru membrii săi), intrarea membrilor poate fi realizată în urma recomandării sau aprobării de către populaţie. În urma unei emisiuni televizate, în care se pot prezenta în câteva stadii – până în 9 stadii, propunerile şi acceptările direct din teritoriu – atât telefonic, cât şi prin mail. Să fie recomandaţi de oamenii de pe o stradă, sau dintr-o şcoală – pentru început. Studiile superioare ar fi un impediment, ca criteriu de acces. Însă experienţa profesională – ar trebui să fie criteriul de bază, pentru accesul în acest Consiliu, mai ales dacă promovarea membrului este făcută şi susţinută de un număr mare de oameni, sau de o localitate.
            Un stadiu – constă în gasirea unor oameni de genul unor agricultori, ingineri, profesori, doctori, care şi-au demonstrat compasiunea faţă de semenii lor şi disponibilitatea de a-şi ajuta semenii în condiţii grele. Există asemenea oameni în oraşul meu. Profesori şi doctori care pregătesc şi tratează fără bani, ingineri care au murit să ridice din faliment fabricile în care au lucrat. Asemenea oameni încă există. Şi sunt cunoscuţi de populaţie.
            Aceasta nouă organizare este necesară pentru a anula starea de inutilitate şi nulitate la care a ajuns românul şi România. Girarea morală a oricărei hotărâri, este necesară azi, pentru că Instituţiile principale ale statului, nu mai au probitate morală în faţa cetăţeanului simplu. Dovada – migraţia populaţiei active este în creştere. Statul fără una dintre caracteristicile – populaţie sau, teritoriu sau, forţă publică este pe cale de a se dizolva.
            Acest aspect nu este descris nicăieri, în Constituţia României, sau în vreun articol din multitudinea de legi.
            Nu cred că este bine că doar uneltelor şi pârghiilor (terenuri, bani, etc) li se dă importanţă mai mare decât trebuie. Resursa umană este cea mai importantă.
            Copii, adulţi şi pensionari.

            Pensionarii îşi pot aduce aportul la mărirea nivelului de experienţă al societăţii.
            Pentru fiecare meserie, se poate scrie un manual, cu istoric, metode folosite, etc. Şi fiecare pensionar, îşi poate aduce aportul la corectarea meseriei, prin observţiile sale.
            Copii au ce învăţa, încă de la meseriaşii pe cale de dispariţie – fie din cauza vârstei, fie din cauza migrării către zone ce permit un trai mai apropiat de decenţă şi libertate.
            Adulţii, pot duce România lejer, dacă ar fi lăsaţi să muncească în ţară. Azi, fiscul prin acţiunile sale - de multe ori ilogice ca activitate de control, perturbă activitatea economică. Controlul se face prin prisma planului de amenzi, nu prin prisma respectării vreunui standard de calitate al produsului destinat consumului
           
            Regret, să constat că două legislaturi sub ultimul preşedinte au fost nu numai inutile, dar au dat înapoi românul simplu, din punct de vedere financiar (datorii în creştere, bani puţini ca economii în conturi la omul simplu), social (divorţuri – număr în creştere, sinucideri – idem).   Lista dezavantajelor este mare. Iar înţelegerea celor ce ar putea face ceva, este mică, sau insesizabilă.
            Nu poţi măsura viaţa unui om, doar prin impozit. Dacă în continuare, reducem trebuinţele şi nevoile individului doar la nişte bancnote, statul nu îşi mai are rostul.
            Nu poţi uita de nevoile culturale şi sociale ale individului.
            Şi mai ales de viitorul său, şi al familiei sale. 
            Toate acestea sunt sub raza de acţiune a statului. De aceea statul trebuie să reintre în armonie cu populaţia sa.

Niciun comentariu: